După câteva ture memorabile în care am alergat Neamțului, Leaota și Postăvaru-Piatra Mare la o zi a venit rândul Iezerului. Am deschis ziua devreme, plecând de la Cabana Voina pe la 5:15 echipați de trail running.
Ploaia pe care am auzit-o în cursul nopții și care a împrospătat noroiul de pe urcarea spre stâna din Văcarea s-a transformat gradual în zăpadă. Cățunu, Iezerul Mare și Roșu erau acoperite de un praf de zăpadă care ne-a înghețat picioarele și ne-a consumat resursele de energie.
Între Roșu și Spintecătura Păpușii lucrurile s-au mai liniștit, cu un soare generos care ne-a încălzit și a topit zăpada. E mai bine să fii ud decât să fii înghețat.
Repriza scurtă de urcare pe Păpușa ne-a întors la zăpadă dar a urmat coborârea pe Grădișteanu și apoi Cuca unde am revenit la vreme bună de toamnă blândă.
O tură frumoasă, cu foarte puțină alergare în condiții de toamnă târzie.
36 de kilometri cu 2100m diferență pozitivă de nivel, 8 ore 30.
